Fragment din Epilog : Tara in care traim
Povestea este inspirată din viaţa crudă a României postdecembriste şi mai ales de după intrarea în mileniul al treilea. Îmi permit să-l parafrazez pe marele Mendelsshon-Bartholdy, care spunea la un moment dat că „Se vorbeşte atât de mult despre muzică şi se spune atât de puţin. Cuvintele nu sunt de ajuns” şi să constat că, din păcate pentru noi, se vorbeşte atât de mult despre România şi se spune atât de puţin. Cuvintele nu au nici o valoare (cele ale politicienilor) atunci când nu sunt urmate şi de fapte. Rareori se vorbeşte despre lucrurile frumoase, care se găsesc în ţara noastră şi, de asemenea, rareori se aminteşte despre locurile şi peisajele de excepţie, pe care le găseşti de-a lungul şi de-a latul României.
Dar de ce?
Deoarece nu mai ai timp să constaţi părţile bune, cele pozitive. Vorba lui Mircea Badea, un realizator TV înverşunat „Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul”. În această ţară, mare parte din timp şi energie eşti obligat să le petreci şi să le consumi luptându-te cu mentalitatea obositoare a celor care te înconjoară şi, îndeosebi, cu autorităţile lipsite de autoritate, însă având din plin tupeu şi nesimţire. Cu foarte puţine excepţii, începând cu simplii funcţionari şi continuând cu mai-marii noştri, aceşti salariaţi ai statului tratează cu dispreţ cetăţeanul şi mai ales cetăţeanul care are o iniţiativă privată.
Din cauza lipsei de autoritate şi de interes a autorităţilor în această ţară, zilnic, doar mergând pe stradă, te simţi umilit şi batjocorit. Este un adevăr crud. Din păcate, chiar şi cele mai multe dintre companiile private de succes din ţara noastră îşi umilesc clienţii în mod conştient şi vizibil, fără ca cetăţeanul să aibă vreo reacţie.
Nivelul de civilizaţie al unui popor se poate observa lesne în traficul auto urban. Care dintre voi nu a suportat diversele măgării făcute în traficul de pe străzile şi şoselele patriei Sunt convins că toţi. Abundă drumurile de tupeişti, nesimţiţi, şmecheri şi proşti. Uneori, ai impresia că aici s-au adunat toţi profesioniştii prostiei.
Aceasta este ţara în care sunt posibile creaturi precum personajul nostru, Andrei Tinu. Aceasta este ţara în care a fi corect înseamnă a fi naiv, iar profesionalismul este pentru fraieri şi dreptatea pentru proşti, iar geniul este confundat cu amestecul a ceea ce înseamnă tupeu, ambiţie, nesimţire şi goană după bani.